“Dacă Hristos se naște de o mie de ori la Betleem dar nu și în inima ta, în zadar este”
Decembrie stă sub semnul Darului.
Febra cadourilor pare să-i atingă pe toți oamenii, bogați și săraci, darnici sau zgârciți, triști sau bucuroși.
Sloganurile publicitare ne reamintesc fără încetare că e momentul să dăruim cât mai mult pentru a ne demonstra dragostea față de cei dragi.
În această perioadă, mai mult ca niciodată, ne gândim la cadouri multe și pentru cei dragi și apropiați dar și pentru alții, mai ales nevoiași.
Se pare că în luna decembrie, omul își reamintește adevărata lui vocație, aceea de a dărui.
Dar dincolo de toate, Crăciunul este momentul în care fiecare persoană, ar trebui să conștientizeze că în această Sfântă Zi, a primit în urmă cu două mii și iată , douăzeci de ani acum, cel mai prețios Dar, care ar putea fi oferit vreodată, pe Mântuitorul lumii.
Acesta este Darul Suprem venit din iubirea infinită a Lui Dumnezeu, față de creația Sa, adică față de noi, oamenii.
Prinși în vârtejul agitației existențiale, alergând după cadouri și ostenindu-ne să pregătim cu fast masa de Sărbători, uităm adeseori esențialul.
Da, este important să avem bucate pe masa noastră în aceasta mare zi de Sărbătoare, însă să nu uităm cu ce ne hrănim sufletul.
Da, poate fi important ce haine purtam, dar este infinit mai frumoasă haina Bucuriei, acea Bucurie că în noaptea de Crăciun, Hristos vine sa ia cina alături de tine, în casa ta.
Unii dintre noi ne pregătim duhovnicește pentru primirea acestui Dar Neprețuit, atât prin post care să ne facă trupul mai curat cât și prin rugăciune, care sa ne curățească mintea, căci acolo în casa sufletului, îl primim mai întâi pe Hristos.
Apoi ne îngrijim și de curățenia locuinței, în care acum Re-naștem….
Mântuitorul S-a născut într-o iesle, loc tainic de mare simplitate, pe care am putea sa îl interpretăm ca pe un simbol al profunzimilor ființei umane.
Reușim oare să facem în inima noastră un loc atât de curat, în care Fiul Lui Dumnezeu sa se (re-)nască?
“Daca Hristos se naște de o mie de ori la Betleem dar nu și în inima ta, in zadar este” ( Teologul Giovanni Vannucci)
Nu putem sa ne bucurăm cu adevărat de Crăciun, dacă nu-l vom fi primit mai întâi pe Hristos în sufletul nostru.
Primindu-L, vom putea dărui, la rândul nostru, cel mai frumos dar: Bucuria pe care nimeni și nimic nu o poate umbri.
Suntem deseori tentați să oferim cadouri care atrag prin forma, culoare, mărime, strălucire….însă cel mai de preț dar pe care o poți oferi altcuiva, este prezența ta iubitoare.
Adevărata dăruire începe atunci când, nemaiavând nimic de dat, ne oferim pe noi înșine celuilalt, sprijinindu-l cu o vorbă blândă, cu o îmbrățișare caldă, cu o atingere de mână sau o ascultare atentă.
Dăruind în acest fel, ne asemănăm Lui Dumnezeu, care este Iubire.
Nu pot să nu îmi amintesc, cum au început anii mei de căutare iar aici se încadrează perfect, perioada cuprinsă între 2011 si 2013, când am început ca caut ce e mai bun în mine ca sa ofer, dar nu înainte de ajunge să cunosc ce înseamnă cu adevărat ” a dărui”, căci nu avea legătura cu partea materială.
Exact aceste forme de a dărui, le-am descoperit înlăuntrul meu și deși material, nu străluceam, m-am simțit atunci, cel mai bogat om.
Tot ce a urmat m-a adus tot mai aproape de Dumnezeu și a început cu Un Crăciun- Acel Crăciun, în care m-am uitat în inima mea, am stat acolo și am meditat…..
Sărbătoarea Nașterii Domnului este un binecuvântat moment pentru a deveni mărturisitori ai Bucuriei într-o lume care trăiește astăzi sub semnul tristeții.
Nu căuta Bucuria în afara ta, căci nu este acolo. Poate fi întuneric în casa ta, însă tu poți aduce acolo lumina care să te călăuzească sa îl găsești pe Hristos, acum de acest Crăciun.
Să ne deschidem inimile pentru a primi Bucuria Vieții și să devenim izvoare de bucurie pentru semenii noștri.
Cauti sa inchiriezi un Moș Crăciun pentru copilul tau?